Textul ales ca bază a meditației de astăzi este unul scurt, dar provoacă multe întrebări (Marcu 12:18-27). Creștinii sunt de acord că nu putem să ne gândim la realități spirituale încercând să le înțelegem folosind „măsurile” pe care le aplicăm vieții trupești, vieții materiale. Când Saduceii îl întreabă pe Isus a cărui soție va fi cea care a avut șapte frați de soți, care au murit unul după altul, lăsând femeia văduvă, ei nu caută răspuns. Ei nu sunt capabili să gândească dincolo de „măsura” aplicată lumii materiale, vieții în trup. Și sunt pur și simplu convinși că ceea ce nu pot gândi sau înțelege nu există. Cât de aroganți trebuie să fim să credem asta? Și totuși, câți dintre semenii noștri cred, din păcate, la fel.
Isus îi trimite pe Saducei direct la textele Scripturilor pe care ei le citează în sărbătorile și învățăturile lor. El le reamintește că Dumnezeul pe care îl proclamă este Dumnezeul lui Avraam, cel viu, nu cel mort. Nu a fost Dumnezeul lui, este. El este un Dumnezeu al celor vii. Este clar că aici Isus vorbește despre Avraam în trup, dar și după moartea sa. El arată că aceasta este o relație continuă și nu a fost valabilă doar o perioadă. Dacă nu înțelegem acest lucru, nu înseamnă că nu este adevărat. Cât de aroganți trebuie să fim să considerăm că măsura înțelegerii noastre este dovada existenței a ceva ce înțelegem și o dovadă a inexistenței a ceva ce nu înțelegem? Aceasta a fost aroganța, greșeala Saduceilor.
Prieteni, studenți, membri ai comunităților în care am lucrat acceptau că nu putem folosi înțelegerea noastră ca dovadă a existenței sau a inexistenței a ceva, dar rămânea mereu o întrebare: dar cum rămâne cu unicitatea relației de iubire, căsătorie? Aici au dreptate. Fiecare relație este unică. Nu poate fi comparată cu nici o alta. Putem construi relații cu toți cei din jurul nostru, dar relația noastră cu unul sau altul este diferită de oricare alta, este unică. Nu putem întreba sau răspunde pur și simplu a cui soție, soț sau prieten vom fi, deoarece nu este o relație de posesie. Este pur și simplu o relație de existență. Iar existența are forme diferite în viața corporală, materială și, cu siguranță, are forme diferite în viața spirituală, în care credem și pe care o mărturisim, chiar dacă nu suntem încă în stare să o înțelegem.
Tocmai ce vorbeam doar despre unicitatea fiecărei relații. Pentru a înțelege mai bine, să numim tot felul de relații interpersonale dragoste. Iubirea noastră nu are aceeași natură în raport cu fiecare individ. Acum să transformăm iubirea în culoare. Știm cu toții că albul este combinația întregului spectru de culori, când vorbim despre lumină. Să numim lumină relația interpersonală și relația cu Dumnezeu ca tot, universal, nu individual. Vom vedea că în această lumină albă a relației universale cu oamenii și a omenirii cu Dumnezeu apar miliarde de tonuri de culori ale relațiilor interpersonale și ale relațiilor individuale cu Dumnezeu.
În romanul său, The Shack, WM Paul Young explică atât de frumos această realitate. ”Să presupunem (…) că stai cu un prieten la o cafea în cafeneaua ta locală. Ești concentrat pe tovarășul tău și dacă ai putea să te vezi din afară, ai observa că voi doi sunteți învăluiți într-o serie de culori și lumină, care marchează nu numai unicitatea voastră ca indivizi, ci și unicitatea relației dintre voi, emoțiile pe care le aveți, le experimentați în acel moment. (…) Să presupunem (…) că o altă persoană pe care o iubești intră în cafenea (…), iar tu o saluți. O combinație unică de culoare și lumină ar pleca dinspre tine și ar învălui persoana care tocmai a intrat, această combinație reprezentând o altă formă de iubire pe care o ai cu acea persoană, diferită decât aceea pe care o ai cu persoana cu care stai la o cafea”.
Știm că povestea prezentată de Saducei este absurdă, dar chiar și așa relația de căsătorie a femeii este clar diferită cu fiecare dintre presupușii soți. Nu poate fi la fel, pentru că sunt oameni diferiți. Ceea ce vor să nege Saducheii este învierea, deoarece nu percep învierea trupurilor. Este aceeași aroganță. Nu acceptă pentru că nu înțeleg. Noi mărturisim că credem în învierea morților. Cum se va întâmpla, nu știm, nu înțelegem acum. Asta nu înseamnă că nu se poate. Isus le spune direct Saduceilor: ”Tare vă mai rătăciți” (Marcu 12:27b).
Nu știm cum va fi. Nu avem termenii necesari pentru a descrie. Nu putem folosi aceiași termeni pe care îi folosim pentru a înțelege lumea materială. Să renunțăm la aroganța cunoașterii noastre și să ne iubim în bucuria umilă a fiecărei zile, în credința că iubirea noastră este eternă. Acest lucru ajută cu siguranță mai ales în aceste zile pline de incertitudine din cauza haosului cauzat de pandemie.
(Revd. Bernard Noghiu. Textul a fost publicat în limba engleză în data de 2 iunie 2020, atât pe acest site aici, cât și pe site-ul: https://www.stmarysprittlewell.co.uk/)