VIDEO și TEXT – Promisiune și provocare. Predică / Discuție scurtă pentru a cincea duminică de Paști – 17 mai 2020 – (Ioan 14: 15-21)

POPOV Paul (Clasici ruși) – Ultima cină
POPOV Paul (Clasici ruși) – Ultima cină

Fragmentul evanghelic pentru această duminică este luat din Ioan, capitolul 14, versetele de la 15 la 21. Este un fragment din mesajul lui Isus către discipolii săi, dat la Cina de Taină. Isus vorbește despre moartea sa. Iuda tocmai a plecat să se pregătească pentru trădarea sa. Petru a aflat că îl va trăda, chiar dacă toată lumea știe cât de mult îl iubește pe Isus. Este o atmosferă ca de înmormântare. Este ca și cum ei, acum, își îngroapă speranțele, viitorul la care au visat atât de frumos. Durerea le blochează mintea să nu vadă clar. Ei au renunțat la viața lor pașnică pentru Isus. Pentru el au ales să rătăcească pe cărările Iudeii. Pentru mesajul său l-au urmat, bucurându-se că, în sfârșit, există speranță pentru cei care nu mai au. Și acum?

Isus le face o promisiune, dar aceasta vine cu o provocare. ”Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele. Şi eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Este felul lui Isus de a spune că tot ce au făcut ucenicii până acum nu a fost în zadar, tot ceea ce au sperat și au făcut nu se termină aici. Dar pentru fiecare dintre ei, aceasta depinde și de ei.

Isus nu îi mângâie folosind sentimentalisme, ci le amintește de învățăturile sale, pe care le prezintă ca un set de porunci. Expresia iubirii lor pentru Isus este împlinirea învățăturii sale, a poruncilor sale. Pentru Iisus, lacrimile, sacrificiile sunt mai puțin valoroase decât îndeplinirea învățăturii sale, păzirea poruncilor sale. În frica lor pentru viitorul lor personal, pentru viitorul comunității lor mici, pentru pierderea speranțelor, discipolii au devenit sentimentali, au fost copleșiți de o tristețe amară. Isus nu le predă o lecție lungă pentru perioada în care nu va mai fi alături de ei, dar le reamintește cum speranțele, misiunea, viața lor pot continua. Îndeplinirea învățăturii sale și respectarea poruncilor sale este modul în care ei pot dovedi că îl iubesc pe Isus. Dovada că Isus îi iubește pe ei este promisiunea că nu vor fi lăsați singuri, ci vor primi un Apărător.

Unele traduceri ale textului folosesc termenul Apărător, altele pe cel de Mângâietor, pentru Duhul Sfânt. Acești doi termeni, împreună, exprimă în cel mai bun mod promisiunea lui Isus. Duhul Sfânt este Mângâietor și Apărător. El este Mângâietor în suferință și întristare, în griji. Duhul este Apărător. El pledează pentru cazul discipolilor, el are grijă de preocupările lor. A le cere ucenicilor săi să-și amintească de învățătură sa și să-i păstreze poruncile este o chemare la datorie. Este o chemare să se trezească din tristețe, griji și îndoieli. Este o chemare să acționeze urmând învățătura sa.

Situația discipolilor după Cina cea de Taină este destul de similară cu situația noastră de astăzi.

Suntem triști, în suferință. Ne îngrijorează ce se va întâmpla de acum înainte, cum va arăta viața noastră de acum încolo. Ne întrebăm cum vor fi comunitățile noastre de acum încolo, cum va arăta Biserica de mâine, cum va fi slujirea noastră în noile condiții. Isus are un singur răspuns, care ne mângâie, dar ne cheamă și la datorie: urmează învățătura mea, păzește-mi poruncile.

În încheiere, aș dori să prezint povestea unui prieten de-al meu. El trăiește singur. Acum două săptămâni era îngrijorat pentru că nu mai avea un loc de muncă și nu știa dacă avea dreptul la ajutor guvernamental. O vreme nu a arătat niciun semn de viață. Am început să-mi fac griji pentru el și încercam să-l sun. Dar nu răspundea. Săptămâna trecută, într-o seară, târziu, am primit un mesaj. Era de la el. „Bună Bernard. Îmi pare rău că nu am ținut legătura cu tine. M-am luptat cu mine pentru a lua o decizie. M-am gândit că a venit momentul să nu mai sau doar să îmi fac griji. Știi că sunt tânăr și sănătos. Am citit despre nevoia de mână de în agricultură. În doar două zile m-am hotărât și acum lucrez la o fermă. Mă simt util, câștig și bani, am și prieteni aici. Simt că sunt acolo unde este nevoie.”

Isus vrea ca ucenicul său să fie acolo unde este nevoie. Ne cheamă acolo unde este nevoie. Atunci când suntem tentați să ne îngrijorăm prea mult, să ne întrebăm unde este nevoie de noi, unde trebuie să îndeplinim poruncile lui Isus, ca semn că Îl iubim. El a promis că va avea grijă de restul. El a promis un Apărător și un Mângâietor: Duhul adevărului.

(Revd. Bernard Noghiu, 14th May 2020, St. Mary the Virgin, Prittlewell, Southend on Sea)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *