O floare pentru astăzi: Floarea-Soarelui

Micuța florea-soarelui din grădina mea și harnica albină.

Nu știu de ce florile sunt plantele care mă ajută cel mai mult să îmi amintesc de copilăria mea. Astăzi am ales floarea-soarelui.

În grădina copilăriei mele creșteau multe plante de floarea-soarelui. Atunci nu eram prea interesat de frumusețea florii, ci mai degrabă de semințele pe care le adoram când nu erau încă prea coapte. Aveau un gust deosebit. Pentru ca să am cât mai multe astfel de semințe, trebuia să lupt cu vrăbiile și cu graurii care, și ei, iubeau semințele de floarea-soarelui. Când petalele galbene începeau să se maturizeze, căutam pungi de plastic și acopeream capul mare al plantei și astfel rămâneam cu ceva semințe și pentru mine, căci păsările erau destul de inteligente să găsească o cale să ajungă la semințe, dar pungile le speriau puțin și astfel aveam și eu ceva semințe.

Mai târziu, când eram student și călătoream mai des cu trenul în timpul lunilor iunie și iulie, admiram lanurile nesfârșite de floarea-soarelui, care vălureau de-a lungul căii ferate.

Mutându-mă în Southend-on-Sea, nu știam ce fel de plante pot crește în mica mea grădină. În primele plimbări de seară prin împrejurimi, am văzut floarea-soarelui într-o grădină din vecini. Am și decis: primăvara următoare voi avea și eu floarea-soarelui în grădina mea. Am pus micile semințe direct în solul din grădină. Au crescut zeci de plante cu capete mari, galbene. Când florile au început să se veștejească, am vrut să văd dacă păsările încep să mănânce semințele în coacere. Se pare că păsările de aici nu știu că semințele se pot mânca direct de pe plantă și nu doar din hrănitoarele din grădinile oamenilor. Dar mi-a trecut mirarea când am oferit o căpățână de floarea-soarelui cu semințe suculente unei vecine. Mi-a spus că a văzut că am flori așa frumoase în grădina, dar nu știe ce să facă cu floarea deja trecută. I-am spus că are semințe foarte gustoase și suculente, dacă nu sunt prea coapte. S-a uitat la mine mirată și mi-a zis că nu a știut că este posibil așa ceva. Dar a luat căpățâna de floarea-soarelui.

Azi dimineață am observat că plantele de floarea-soarelui au început să înflorească. Nu sunt atât de mari ca în primul an, din cauza frigului din luna aprilie și a secetei de acum, dar totuși sunt flori atât de frumoase. Culoarea lor și hărnicia cu care albinele roiesc în jurul lor îmi oferă mereu o bucurie deosebită de a trăi. De aceea, o vizită la florile mele de floarea-soarelui, la prima oră a dimineții, este ca un medicament pentru suflet și trup.

Bucurându-mă de frumusețea florilor din jurul meu, înțeleg mai bine ce vrea să spună Psalmul 118, în versetul 24: „Aceasta este ziua pe care Domnul a rânduit-o, pentru ca noi să ne veselim și să ne bucurăm în ea”.

Leave a Reply

Your email address will not be published.